travelmotion.ro

Maratonul Bucuresti 2015 – Raport de cursa

Bucharest Marathon

Dupa esecul rasunator de la Zell Am See pe care l-am suferit in august la prima tentativa de triatlon, am decis care avea sa fie urmatoarea mea provocare: voi incerca sa ma pedepsesc pentru acea nereusita, prin participarea la trei maratoane intr-o luna. Acest lucru este o premiera pentru mine. Cel mai mult am alergat 4 maratoane intr-un an, asa ca trei intr-o luna inseamna o adevarata aventura. Primul pe lista a fost Maratonul International Bucuresti.

Asadar din punct de vedere personal, am abordat Maratonul Bucuresti ca pe o prima etapa dintr-o provocare mai ampla, pe care o astept cu emotie, ceva ingrijorare, dar si cu multa nerabdare. Ca urmare, nu am avut asteptari deosebite. Nu am sperat la un PB. Mi-am dorit sa termin sub patru ore, insa doar daca se va putea si fara a fi complet epuizat. Am incercat toata cursa sa ma temperez in prisma urmatoarelor 2 maratoane din planul pentru octombrie. Editia 2015 a Maratonului Bucuresti a reprezentat a treia mea participare la acest eveniment. Am mai alergat in 2012 si anul trecut, in 2014. Raportul de la cursa de anul trecut se afla si pe travelmotion.

Fiind a treia participare, a patra chiar daca socotesc si semi-maratonul din 2011, pot spune ca am termen de comparatie. Dintre lucrurile pe care le-am apreciat in anii trecuti, multe s-au pastrat. Dintre lucrurile pe care nu le-am apreciat, unele s-au imbunatatit, altele nu. Site-ul competitiei ramane in continuare jalnic si locul unde cred ca se pot obtine cele mai multe progrese cu minim de efort. Cea mai importanta realizare este insa de departe schimbarea traseului. Pentru acest lucru, organizatorii merita toate felicitarile. Traseul din doua bucle pana la Arena Nationala, dar mai ales ultimii kilometri de pe Cheiul Dambovitei din a doua bucla au fost mereu un chin, cel putin pentru mine, dar sunt aproape sigur ca si pentru multi alti participanti. Sper ca prima parte din noul traseu sa fie adoptata si de semimaratonul Petrom din primavara.

Startul a fost ca de obicei foarte ingramadit. Cred ca multa lume vine tarziu la start, sau unii pornesc din zonele gresite. Sau poate sunt unii care vor pur si simplu sa apara in poza de start, umar la umar cu elitele din Kenya. Dupa primii 2-3 kilometri lucrurile se mai domolesc si nu mai e nevoie sa depasim intr-una doar ca sa putem tine un ritm constant. Am alergat prima parte a cursei impreuna cu un coleg, care a terminat cu acest prilej al doilea sau maraton (felicitari Alex!). Pe la kilometrul 27-28 ne-am despartit, eu ramanand mai mereu putin in fata pace-maker-ului de patru ore. Acesta m-a prins de cateva ori din urma si m-a motivat sa continui (multumesc Stefan!), mai ales ca pe final am avut mereu tendinta sa incetinesc ritmul. Fara ajutorul lui, sigur nu gaseam resurse sa termin sub patru ore. Am terminat chiar la limita, in 3:58:33, ceea ce m-a bucurat pentru ca trebuie sa recunosc ca desi nu mi-am propus un timp anume, daca terminam dupa mai mult de 4 ore, as fi fost putin dezamagit de cursa mea. Asa am avut parte de un finish frumos si un timp care m-a multumit pe deplin.

Insa de departe cel mai frumos moment al cursei l-am trait cand coboram pe langa Palatul Parlamentului si pe sensul celalalt am vazut-o pe sotia mea care se afla pe ultimii 2-3 km ai cursei de semi-maraton. Trecusera putin peste doua ore si mi-am dat seama ca nimic nu o mai putea opri sa ajunga la finish, si asta la numai un an si ceva dupa ce a adus-o pe lume pe fetita noastra. Bravo iubita! Eu si pitica suntem mandri de tine si ma bucur ca ai redescoperit bucuria alergarii!

Cursa de la Maratonul Bucuresti 2015 a fost per total una extrem de placuta. Organizarea a fost mai buna ca in anii trecuti, suportul publicului s-a resimtit din plin, am avut parte de vreme foarte buna, de un traseu mai frumos si am realizat inca o data ce bine este ca avem un maraton in Bucuresti! In final dar nu in ultimul rand trebuie spus ca voluntarii au fost iar minunati. Fara ajutorul lor cred ca acest eveniment nu ar exista! Pentru mine urmeaza episoadele doi si trei din aventura lunii octombrie: Amsterdam si Frankfurt!


One Comment

  1. radu

    October 12, 2016 at 3:08 PM

    Anul asta am tremurat de frig serios, eu am fost la stafeta schimbul 2, o imbulzeala dura, cu coate si calcaturi, apoi imbulzeala pe traseu pana la pod eroilor, dupa aia a fost vis, 59 min pe 10.5 km.
    La anul ma duc la semi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *