Amsterdam Marathon 2015 – Raport de cursa

By Bogdan
- Tweet
- Pin It
Updated: July 25, 2016

Octombrie a fost o luna extrem de ocupata pentru alergatorul din mine. In urma cu ceva vreme mi-am propus sa alerg trei maratoane pe parcursul acestei luni, pentru a trece cumva peste esecul primului half Ironman. Dupa Maratonul International Bucuresti 2015 am alergat la doua saptamani distanta la Amsterdam. Maratonul de la Amsterdam era si el de multa vreme pe lista si nu as fi ratat ocazia de a alerga aici, nici daca nu exista aceasta provocare auto-impusa. Probabil cea mai corecta si rationala decizie ar fi fost sa alerg semi la Bucuresti si apoi maraton la Amsterdam.

Distanta dintre cele doua curse a fost de doua saptamani si intre ele am facut o singura alergare de 10 km. Asa ca pot spune ca recuperarea a fost completa. La Sports Expo m-am dus de vineri seara si totul a fost exact cum m-am asteptat. Organizare excelenta, multi expozanti, multi alergatori din toate colturile lumii. Editia 2015 a fost a 40-a editie, una aniversara deci, iar organizatorii s-au straduit din rasputeri ca participantii sa simta asta. Fiecare alergator isi putea face o fotografie care era si printata pe loc si lipita pe un panou comemorativ urias. Un al doilea exemplar fizic era oferit participantilor. Aveai si posibilitatea de a primi pe mail poza, sau de a o posta direct pe profilul de Facebook. Editia de anul acesta s-a desfasurat sub sloganul ‘Calling all Superheroes’, asa ca participantii se puteau fotografia si in diferite ipostaze de super-eroi. Atmosfera de la SportsExpo era una foarte placuta, relaxata, care te facea sa astepti cu si mai mare nerabdare cursa de duminica.

Intre ridicarea kitului de la SportsExpo si ziua cursei a mai fost ziua de sambata, zi in care am repetat o greseala ce am facut-o si cu alte ocazii inaintea unui maraton. Am fost cu niste cunostinte sa le prezint orasul Amsterdam si cateva dintre locurile turisitice cele mai importante. Daca am fi folosit transportul in comun mai mult poate nu ar fi fost nicio problema insa nu l-am folosit deloc. In schimb am mers pe jos cel putin 10-12 km, si asta fara vizitele propriu-zise de la Rijksmuseum si Amsterdam Museum. A fost o zi placuta insa la sfarsitul ei m-am resimtit si sunt sigur ca forma din timpul cursei a fost si ea afectata.

Ziua cursei. La start era agitatie mare. Am purtat tricoul de la Maratonul Bucuresti asa ca imediat am fost abordat de un alt alergator roman cu care am schimbat cateva vorbe. A trebuit sa il parasesc repede intrucat nu eram prea sigur unde imi puteam lasa bagajul si nu mai era prea mult pana la start dupa calculele mele. Vremea nu era grozava, dar nici rea. Ploua marunt si erau in jur de 8-10 grade. Startul la Amsterdam se da de pe Stadionul Olimpic, care nu e nici pe departe la fel de impresionant ca Amsterdam Arena, dar care datorita celor cinci cercuri olimpice are un farmec deosebit. La intrare, imbulzeala mare; multi dintre cei care ii incurajeaza pe alergatori, familii sau prieteni, tin sa ii insoteasca pana la intrarea pe stadion si reusesc sa blocheze complet intrarea. La un moment dat m-am intrebat chiar cum poate fi asa organizat startul la un eveniment IAAF care are gold label. Insa pana la urma accesul pe stadion s-a produs si din acel moment nu as mai putea gasi deficiente de organizare nici daca le-as cauta cu lupa. Startul s-a dat in doua valuri la aproximativ 10 minute distanta. Eu am pornit din al doilea grup.

In primii trei kilometri am fost nevoiti sa ne oprim complet din alergare, de mai multe ori, din cauza numarului mare de alergatori si a culoarului ingust. La inceput traseul trece chiar pe sub Rijksmuseum, apoi intram in Parcul Vondel. Aici incep sa depasesc multi alergatori. Dupa primii 5-6 kilometri incerc sa ma temperez putin pentru ca simt ca am luat-o prea tare. Sunt abordat de un alt alergator roman. Este din Focsani si a venit la Amsterdam cu un alt prieten din oras. La al 10-lea sau maraton, aflu ca are ca target un timp sub 4 ore. Un obiectiv foarte optimist pentru ca ar insemna aproape 30 de minute sub PB-ul sau. Insa imi marturiseste ca s-a pregatit foarte serios si e evident acest lucru. Alergam impreuna si povestim diverse timp de vreo 15 km. Hotaram sa ne despartim dupa semi-maraton dar o facem abia pe la km 24-25. Faptul ca am alergat cu cineva m-a ajutat sa imi domolesc alergarea si sa mentin un ritm constant. Pe timpii finali se vede ca dupa ce m-am despartit de colegul focsanean, am crescut destul de tare pentru ca apoi sa ajung sa scad aproape dramatic. Dupa kilometrul 35 am facut eforturi mari sa continui alergarea insa am avut si momente cand am sperat sa fac PB. Am reusit sa alerg pana la final insa fara record; 3:53 a fost timpul inregistrat. Plimbarea din ziua anterioara probabil nu m-a lasat sa scot un timp mai bun. Am cautat a doua zi si rezultatul domnului din Focsani si m-am bucurat sa vad ca a terminat sub 4 ore!

Am fost sa gravez medalia si apoi am plecat spre masina pentru ca deja frigul incepuse sa imi intre in oase. Chiar daca aveam crampe musculare si posibil niste basici, sentimentul de bucurie era complet. Doar gandul ca peste numai o saptamana vroiam sa alerg la Maratonul din Frankfurt ma nelinistea putin.