Maratonul Bucuresti 2018

By Bogdan
- Tweet
- Pin It
Updated: October 16, 2018

Am alergat la Maratonul Bucuresti de sapte ori pana acum. O data la semi-maraton si de sase ori la maraton. Am participat la editiile din 2011 (semi), 2012 si la toate editiile din 2014 pana in 2018. Pot spune ca cea de anul acesta a fost cel mai bine organizata. De fapt imi este foarte greu sa gasesc ceva care sa ma nemultumeasca. Am mai scris articole in trecut despre modul de organizare si citindu-le acum vad ca multe din aspectele mentionate atunci s-au corectat. (Citeste si Raport de cursa MIB 2016 si Raport de cursa MIB 2014)

Inscrierea si pregatirea pentru Maratonul Bucuresti 2018

La maratonul din Bucuresti din acest an m-am inscris foarte tarziu, pe 27 septembrie, adica cu 2-3 saptamani inainte de cursa. Din cauza asta, am platit destul de mult pe inscriere. Asta cred ca m-a si motivat putin sa iau in serios cursa. In trecut am avut mereu probleme de motivare pentru Maratonul Bucuresti. Cumva il vedeam ca pe o competitie care va fi mereu acolo si ma gandeam ca exista mereu o alta sansa chiar daca nu reusesc sa alerg bine in anul respectiv.

Pregatirea a fost mai mult incropita de pregatirea pentru celelalte concursuri. Prima si singura alergare mai lunga, de 30 de km, am facut-o cu 10 zile inainte de concurs, noaptea, dupa o zi de munca si total lipsit de chef. N-am avut nici apa la mine, insa vremea a fost buna si timpul scos la acel long run, plus faptul ca m-am simtit bine in conditiile date, m-au facut sa sper ca voi avea o cursa buna. Singurele dubii erau legate de recuperare; ma gandeam ca 10 zile e prea putin pentru acest lucru.

Inscrierea online a decurs bine, e un proces simplu si intuitiv; singurul lucru pe care-l pot mentiona este ca email-urile de la endu.net au venit cu subiectul in italiana (Conferma iscrizione…). Imi place faptul ca am toate rezultatele trecute in acelasi loc, insa nu imi place ca nu este afisat timpul net, ci cel brut. La fel si diploma de participare, care este in mare parte in italiana, afiseaza timpul brut. Mi-ar mai placea si timpi intermediari la 5, 10, 15…40 km insa nu pot sa spun ca este asa o mare problema.

Pentru ridicarea kit-ului m-am prezentat sambata si a fost un proces iarasi foarte simplu. Totul a decurs foarte rapid. Sacul insa a fost destul de saracacios; o sticla de lapte de cereale sau ceva de genul asta, un recipient de rehidratare, un burete si doua reviste. Tricoul de anul acesta n-a mai fost de la Adidas. N-am alergat cu el, deci nu pot spune daca-mi place sau nu. Prima impresie este ca e de slaba calitate iar imprimeul e chiar deranjant. Se lipeste si cu siguranta va fi o problema la spalat; ma astept sa-l scot din masina si literele sau logo-ul sa fie lipite intre ele.

Am studiat inainte de cursa traseul si am observat ca s-a schimbat iarasi putin. Impresia este ca e tot mai rapid. Nu doar ca s-au scos partile in urcare de pe langa Casa Poporului si de la intrarea pe Calea Victoriei, dar a fost scoasa si bucla din jurul Arenei Nationale. In schimb fost marite segmentele lungi si drepte de-a lungul cheiului Dambovitei, sau de pe Kogalniceanu si Basarabiei. Singurele locuri care incetinesc putin acest traseu sunt intoarcerile in ac de par, vreo patru sau cinci la numar, si putin zona din Cismigiu unde asfaltul nu e foarte bun si trebuie sa ai grija la denivelari si borduri. Altfel, traseul este foarte plat, cu portiuni lungi si drepte, care avantajeaza timpii buni.

Cursa

In ziua cursei am planificat totul cat se poate de gresit. M-am trezit din timp, insa nu stiu ce calcule am facut ca am plecat foarte tarziu de acasa. In plus mi-am uitat si banda de puls si m-am intors din drum dupa ea, mai pierzand astfel inca vreo 10 minute. Am plecat cu metroul si am coborat la Izvor, cand mai erau 7-8 minute pana la start. Singura problema era ca imi luasem si sacul galben cu mine si nu mai aveam timp sa merg pana la SportsExpo sa-l las acolo si sa revin in sectorul de unde trebuia sa iau startul. Am rugat unul dintre voluntarii de la linia de start sa-mi lase si mie sacul la garderoba cand ajunge acolo. Initial a refuzat, insa pana la urma a acceptat, probabil vazand disperarea din ochii mei cand mai erau doar 2-3 minute pana la start. Ii multumesc din suflet pentru asta!

Am luat startul cand inca eram panicat ca n-am unde sa-mi las hainele, telefonul si cheile de la casa. Am plecat din sectorul C insa cam din spate si primul km am avut de ocolit o multime de alergatori mai lenti. Imediat dupa primul km sau chiar inainte, am dat de un fost coleg care alerga cam in acelasi ritm cu mine si am stat alaturi de el mare parte din cursa. M-am simtit bine, vremea a fost perfecta pe prima jumatate. Compania unui alt alergator cu ritm asemanator m-a ajutat mult sa-mi temperez ritmul pe primii 30 de km. Dupa ce-am facut dreapta spre Piata Muncii ne-am separat si am continuat singur. Am scazut putin ritmul pe fiecare kilometru insa am facut pana la urma a doua jumatate de maraton cu numai cinci minute mai incet decat prima. Am trecut linia de finish in 3:27:19, reusind sa scot cel mai bun timp al meu pe distanta de maraton. In felul acesta, cursa de la care aveam cele mai mici asteptari, a devenit cursa cu rezultatul cel mai bun pentru mine in 2018. Un adevarat highlight.

Per total, Maratonul Bucuresti 2018 a fost o experienta foarte ok. Este pentru prima data cand fac PB la maraton in Bucuresti si poate si acest lucru a ajutat si mi-a lasat o impresie excelenta. Reiterez ideea ca organizarea a fost foarte buna, voluntarii de nota 10 – in special domnisoara care m-a ajutat cu sacul – traseul e frumos si lucrurile parca se imbunatatesc de la an la an. Sper sa alerg si in 2019 la MIB si sa raman cu o impresie cel putin la fel de placuta. Spor la alergat!