Semimaraton Brasov 2014

By Bogdan
- Tweet
- Pin It
Updated: April 7, 2014

E opt dimineata si o ploaie mocaneasca impresoara strazile medievale ale Coronei. Eu imi iau sotia de mana si ne prezentam constiinciosi in Piata Unirii. Aici o serie de oameni care imi inchipui ca erau deja la datorie de ceva vreme, imparteau cu stoicism saculetii celor cativa participanti la cea de-a treia editie a Semimaratonului Brasov care fusesera la fel de matinali ca mine. Pentru ca m-am numarat printre primii o suta de inscrisi am primit un tricou Salomon care o sa isi faca loc aproape sigur in garderoba mea de alergator. Dupa ce-am scotocit nitel prin sac sa vedem ce-am primit, ne-am intors la pensiune pentru a lua micul dejun. Stiam ca voi avea nevoie de ceva calorii la purtator daca vroiam sa ma bucur la sfarsitul celor 21 de km alergati prin imprejurimile Brasovului.

Am revenit in Piata Unirii cu cateva minute inainte de ora startului care s-a dat la amiaza. Am gasit aici o cu totul alta atmosfera decat cea de dimineata. Numarul destul de mare de alergatori ce astepta startul degaja un sentiment de nerabdare care era aproape molipsitor. Am decis in ultima clipa sa alerg in maneca scurta. Stiam ca suport destul de bine temperaturile mai scazute. Ce nu stiam eu prea bine era traseul. Semimaraton Brasov a fost prima cursa de trail la care am luat startul si pentru ca nu aveam incaltari speciale de trail am preferat sa cred ca nici nu as avea nevoie de asa ceva. Probabil pe o vreme uscata traseul de la Brasov poate fi parcurs in conditii bune si cu incaltari de alergare de sosea, insa acum plouase destul de mult. Asta a strecurat in mintea mea primele indoieli; imi imaginam deja cum aveam sa inot prin noroaie sau sa alunec pe pietre ude ceea ce m-ar fi impiedicat sa mai alerg o buna bucata de timp.

Am lasat de-o parte toate gandurile mele negre cand s-a dat startul. Prima parte a fost pe sosea ceea ce m-a linistit si mai tare. Am decis sa nu fortez si sa incerc sa imi temperez instinctele competitive, stiind ca primii 8-9 km sunt in majoritate in urcare. Primul punct de hidratare a aparut pe la kilometrul patru, exact cand incepusem sa ma intreb oare cat mai e pana apuc si eu sa beau ceva. De acolo am cotit la dreapta, cei de la cros au luat-o la stanga si a continuat urcusul; pana la al doilea punct de hidratare deja incepusem sa obosesc. De aici trebuia insa sa inceapa coborarea si speram eu sa pot recupera ceva timp. Am intrat prin padure, pe poteci abrupte unde abia reuseam sa ma opresc sa nu alunec. Incaltarile mele de sosea nu aveau suficienta aderenta pe potecile astea de munte, ceea ce m-a facut sa fiu foarte nesigur pe fiecare pas. Coborarea pe care trebuia sa recuperez ceva timp a devenit un efort de a imi pastra echilibrul si de a nu iesi de pe poteca. Pe unele portiuni de plat am reusit sa-mi regasesc ritmul si sa scot cativa kilometrii cu timp bun. Tocmai cand incepusem sa ma enervez de greutatea cu care imi pastram echilibrul in incaltarile mele de sosea si sa ma gandesc ce frumos era cand alergam la deal, pe la kilometrul 18 mi-a aparut in fata o costisa pe care nu stiu daca as putea sa alerg nici odihnit si cu coltari in picioare. Aici n-am mai putut sa alerg insa am strans din dinti si am refuzat sa ma uit la bolovanii si la bustenii pe care m-as fi putut odihni nitel si am mers mai departe. Odata ajuns sus nu am putut relua alergarea imediat insa in cateva secunde mi-am revenit si am pornit intr-un ritm mult diminuat. Revenit pe asfalt si pe coborare mi-am regasit energia pentru un sprint spre linia de finish. Bucuria finalului m-a facut sa uit sa-mi opresc ceasul de la mana insa organizatorii spun ca am terminat in doua ore si zece minute. Am primit medalia si o portie de paste care parca au ajuns direct in sange.

Semimaraton Brasov a fost pentru mine o competitie frumoasa, interesanta care m-a invatat inca o data daca mai era cazul cat de important este sa iti alegi echipamenul si incaltamintea potrivita. Organizarea buna, traseul frumos si un weekend la Brasov foarte relaxant ma fac sa cred ca voi mai alerga aici daca se va mai ivi ocazia.