- Ironman 70.3 Slovenian Istria – Raport
- Recordul mondial la maraton a fost doborat la Berlin
- Cinci principii de baza ale alergarii
- Barcelona Marathon 2017 – Raport de cursa
- Maratonul International Bucuresti 2016
- Ironman 70.3 Budapesta – Raport de cursa
- Maratonul de la Viena 2016 – Raport de cursa
- Maratonul de la Frankfurt 2015 – Raport de cursa
- Amsterdam Marathon 2015 – Raport de cursa
- Maratonul Bucuresti 2015 – Raport de cursa
Maratonul de la Copenhaga 2015 – Raport de cursa
- Updated: May 25, 2015
Maratonul de la Copenhaga, editia 2015 a insemnat pentru mine cel de-al 10-lea maraton alergat. Pot spune asadar ca este o borna importanta in evolutia mea ca alergator š Ideea de a lua startul aici a aparut oarecum din senin. In 2013 am avut ocazia sa alerg acest maraton si la acel moment chiar am reusit un PB. A fost atunci un eveniment care mi-a placut foarte mult – de la organizare, la atmosfera si traseu pana la cele mai mici detalii care compun experienta de alergare intr-o astfel de cursa, toate au facut sa-mi amintesc cu mare placere de editia 2013 a maratonului de la Copenhaga. Asa ca in momentul cand jumatatea mea mai buna a sugerat sa facem un city break in Copenhaga, am tras cu ochiul la calendar si am facut imediat rezervarile de avion in weekendul cu maratonul!
In urma cu doi ani am petrecut destul timp intr-un hotel dintr-un lant de hoteluri din Scandinavia si am adunat suficient de multe puncte in programul lor de fidelizare incat sa pot sta gratuit intr-un hotel din Copenhaga pentru trei nopti. Am rezervat astfel o camera la Scandic Sydhavnen Copenhagen si apoi am completat si formularul de inscriere la marathon.
Am zburat vineri seara de la Amsterdam la Copenhaga in mai putin de o ora si apoi ne-am cazat la hotelul unde am primit si vouchere in valoare de 300 de coroane ce le puteam folosi la barul si restaurantul hotelului. Mai mult de atat nu puteam sa cer. Sambata am plecat la SportsExpo unde mi-am luat in primire kit-ul de concurs si de unde am cumparat cateva geluri pentru a doua zi. Am pus ochii si pe o pereche de incaltari de alergare pe care nu mi le-am cumparat, insa aproape sigur o voi face cand incaltarile actuale vor iesi din uz.
SportsExpo nuĀ a fostĀ foarte diferit de ce gasisem in urma cu doi aniĀ insa imi face mereu placereĀ saĀ vad cu ce se mai lauda producatorii de echipamentĀ asa ca am pierdut cel putin o ora dand tarcoale standurilor. Langa hala unde s-a organizat expozitia este si un stadion unde avea loc intrecerea de mini-maraton. Spiritul competitiv al celor mici este mult mai aprins decat lasa ei sa para si am putut sa vad cat de mult isi dau silinta sa ajunga repede la finish. Foarte multi oameni profitau de vremea frumoasa de afara si se relaxau pe iarba impreuna cu prietenii sau familia. Per total SportsExpo a fost o experienta placuta.
In ziua cursei m-am prezentat regulamentar cu aproximativ o ora inainte de start. Mi-am lasat sacul cu haine de schimb la cortul desemnat, am mai mancat o banana si am asteptat rabdator momentul cand avea sa se dea startul. Prin multime am zarit si doi compatrioti, unul dintre ei cu un tricou de la Maratonul Regal, insa nu am apucat sa-i salut intrucat alergau sa prinda un loc mai in fata si au disparut inainte sa ma dezmeticesc.
La ora desemnata s-a dat startul si am pornit la drum. As spune chiar ca am pornit mult prea vitejeste. Dupa ce in urma cu trei saptamani facusem PB la Maratonul de la Rotterdam, eram plin de incredere insa in acelasi timp stiam ca nu sunt tocmai pregatit pentru inca un astfel de efort. Cu toate acestea pe la kilometrul 30 eram in fata pace makeri-lor de 3:45 cu aproape un km. Efortul dozat gresit sau alimentatia defectuoasa m-au incetinit insa mai apoi destul de mult si ultimii 10 kilometri au fost un adevarat chin, lucru pe care reusisem sa-l evit cumva la ultimele curse. Cum necum am reusitĀ sa termin cursa cu un timp de 3 ore si 56 de minute, timp care pentru mine este unul onorabil.
Traseul in sine mi-a amintit de ce mi-a placut sa alerg la Copenhaga in trecut. Este unul foarte pitoresc iar suportul publicului este resimtit pe aproape intreaga sa lungime. Anul acesta au fost insa si ceva lucruri neplacute. In doua randuri am vazut masini mergand printre alergatori; una dintre ele chiar era sa loveasca pe cineva cand a vrut sa faca la dreapta pentru a parasi traseul. Nu stiu daca este un lucru ce poate fi reprosat organizatorilor sau este ceva inevitabil insa trebuie sa marturisesc ca m-a surprins sa vad asa ceva la Copenhaga. In rest organizarea a fost fara cusur iar berea fara alcool de la final pe care am servit-o pe iarba admirandu-mi medalia a fost cea mai buna bere fara alcool pe care am baut-o vreodata. Per ansamblu Maratonul de la Copenhaga este o cursa pe care as recomanda-o fara ezitare si pe care as alerga-o si in viitor daca as mai avea ocazia.