- Ironman 70.3 Slovenian Istria – Raport
- Recordul mondial la maraton a fost doborat la Berlin
- Cinci principii de baza ale alergarii
- Barcelona Marathon 2017 – Raport de cursa
- Maratonul International Bucuresti 2016
- Ironman 70.3 Budapesta – Raport de cursa
- Maratonul de la Viena 2016 – Raport de cursa
- Maratonul de la Frankfurt 2015 – Raport de cursa
- Amsterdam Marathon 2015 – Raport de cursa
- Maratonul Bucuresti 2015 – Raport de cursa
Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga
- Updated: April 19, 2014
Am auzit mereu numai lucruri bune despre romanele lui Haruki Murakami insa ceva m-a impiedicat sa am acel imbold care sa ma impinga sa-l citesc. Nu stiu de ce. De fapt cred ca stiu. Am cateodata o rezerva fata de lucrurile in fata carora toata lumea, fara exceptie, se declara extaziata. Stiu ca uneori risc sa pierd lucruri interesante, insa nu ma pot abtine. Spre exemplu am citit un singur roman al lui Coelho si ala pentru ca eram blocat undeva si nu aveam altceva de facut, nu m-am uitat la nici o parte din Piratii din Caraibe desi imi place actorul Johnny Depp si d-abia, d-abia am gasit puterea sa ma duc la film la Avatar. Cum ziceam, nu am auzit niciodata ceva rau despre romanele acestui autor japonez si mai mult, aproape in fiecare an am gasit scris prin ziare ca se numara printre “finalistii” pentru Premiul Nobel pentru literatura. Dupa ce am fost la Muzeul Nobel, am aflat cum se decerneaza premiile Nobel si ca ca nu exista vreo lista scurta facuta vreodata publica. Am inteles inca o data, daca mai era nevoie, ca unele dintre ziarele noastre sunt scrise de niste babuini dresati in alt scop decat o informare corecta. Si indiferenta mea fata de Murakami s-a adancit.
Cu ceva timp in urma, de ziua mea, am primit insa o carte de-a sa. Niste prieteni care stiau ca imi place sa alerg, mi-au facut cadou “Autoportretul scriitorului ca alergător de cursa lunga” – “What I talk about when I talk about running” este titlul in engleza. Am inceput prin a citi doua, trei pagini si am sfarsit prin a o citi pe toata aproape pe nerasuflate. Cartea este un jurnal, o carte de memorii, centrata in jurul alergarii, sport care am aflat, ocupa un loc foarte important in viata scriitorului. Am mai aflat din carte ca Haruki Murakami s-a apucat de alergare pe la 33 de ani si de atunci a facut cel putin un maraton pe an, zeci de ani la rand, si chiar s-a incumetat si la triatloane. Ba a facut chiar si un ultra de 100 de km. Nu vreau sa le stric placerea lecturii celor care nu au citit cartea si poate vor sa o faca. Nici n-as avea cum. Stilul este unul extrem de simplu si direct iar cartea este scrisa parca intr-o cadenta de alergator care sincer cred ca place si la o a doua lectura, poate chiar mai mult decat la prima.
Ulterior am aflat ca stilul abordat in “Autoportretul scriitorului ca alergător de cursa lunga” este total diferit de stilul care l-a consacrat ca scriitor. Nu pot spune daca acesta este un lucru bun sau rau, insa pot spune ca este o lectura interesanta atat pentru alergatori cat si pentru cei care nu alearga. Prin acest jurnal cititorii ajung sa-l cunoasca putin mai bine pe Murakami si sa descopere un om cu adevarat interesant. Iar cei care il admira pentru romanele sale pot ajunge sa cunoasca amanunte interesante despre viata sa si despre rolul esential pe care alergarea l-a avut in cariera sa literara. Iar eu pot spune ca rezervele mele fata de celelalte scrieri ale sale s-au mai risipit odata cu lectura acesteia. 🙂
De pe Amazon poti cumpara Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga pentru Kindle, in engleza.
