travelmotion.ro

Prima Evadare, primul abandon

Am plecat dimineata spre Prima Evadare, cu ganduri mari, acesta fiind primul meu concurs de ciclism. In zona startului am trait sentimente mixte. Numar mare de participanti, agitatie, nerabdare. Pe de o parte, ma bucuram sa vad cat de popular este ciclismul, insa pe de alta parte mi-au sarit in ochi multi fumatori care “trageau” o tigara inainte de start. Nefiind obisnuit cu astfel de lucruri mi s-a parut ceva prea contrastant si m-am gandit ca Prima Evadare poate fi mai mult o plimbare in grup decat o cursa… La zece s-a dat startul si in cateva minute am reusit sa plec si eu, ceea ce mi s-a parut destul de ok. Auzisem ca este o imbulzeala de nedescris la start si ca nu prea se poate merge insa au fost doar doua, trei momente in care a trebuit sa opresc in padure, din cauza celor care se opreau sa ocoleasca noroaiele. Se pare ca scurtarea traseului de care ziceau organizatorii, pe portiunea din padurea Baneasa, chiar a dat rezultate si a fluidizat putin portiunea aceea de traseu.

Dupa ce-am iesit din padure am mai prins inghesuiala mare doar la traversarea peste centura, insa si acolo am trecut destul de repede si apoi, pe fondul oboselii celorlalti participanti am observat ca am inceput sa depasesc tot mai multi dintre ei fara sa simt ca fortez in mod special. Nu aveam idee de cat de tare trebuia sa merg si nici nu mi-am propus sa ajung la final intr-un timp anume, de aceea am incercat sa ma gandesc ca mai era ceva de mers si am incercat sa o las mai incet.

Cand am ajuns la Palatul Ghika, am ramas surprins de cat de multi oameni se oprisera si stateau intinsi pe iarba. Erau cel putin o suta de participanti care stateau de vorba, mancau banane, batoane energizante sau mai beau cate un izotonic. Am baut si eu o sticla de apa si am plecat mai departe putin surprins de faptul ca mi-a fost atat de usor sa depasesc o multime mare de concurenti 🙂

Dupa ce-am intrat iarasi intr-o portiune de padure si cand imi intrasem iarasi in ritm, am simtit ca pedalam aproape in gol, dar eram putin la vale si-am vrut sa schimb viteza. In momentul acela am auzit din spate cateva tipete: “Lantul! Lantul!”. Si mi-am dat seama ca era vorba de lantul meu… care s-a rupt complet si a ramas in urma bicicletei. Am tras pe dreapta si m-am intors pe poteca sa-l caut prin noroi. L-am recuperat si mi-am dat seama ca nu am ce sa mai fac cu el. Am revenit pe langa bicicleta la Palatul Ghika, am intrebat la cortul CST daca ma pot ajuta sa imi prind lantul, insa baietii de acolo mi-au zis ca nu au presa de lant si ceea ce banuiam deja era acum confirmat. Aveam de-a face cu primul meu DNF din “cariera” 🙂

Am incheiat Prima Evadare cu sentimente mixte, la fel cum am si inceput. Pe de o parte un pic de frustrare ca n-am reusit sa ajung la final, pe de alta parte sunt putin intrigat si ma intreb cum as fi terminat, cam pe unde m-as fi clasat si cum m-as fi simtit la final. Pana una-alta, Prima Evadare a fost pentru mine de fapt Primul Abandon! Nu am apucat sa fac decat 21 de km din cei 54, insa daca pot sa zic ca am invatat ceva este ca la competitiile de ciclism nu depinzi numai de tine, ca la cele de alergare sau inot, ci si de echipament. In rest, cred ca abia de la acel checkpoint unde mi-am incheiat eu evadarea, incepea partea frumoasa a acestei curse pe care insa nu am putut sa o descopar. Poate la anul!


One Comment

  1. Pingback: Mic dictionar de acronime pentru alergatori – travelmotion.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.